HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern.